Mi-e greu sa ma despart de aceasta noua creatie, cu dalte de mester.. dar mai bine te las sa o apreciezi. Masura nu prea impune o poezie cantabila, desi mi-as fi dorit asta. As mai fi vrut si sa o intitulez "faleza" dar am lasat locul diminutivului si o sa intelegi de ce:

Inimica

Diamantul negru te zgarie in inima,
Pamantul alb iti ingheata sufletul,
Luna dintre tufe iti stinge lumina,
Cand greierii umpla totul, cerul.

La mal de lac e un singur peste
Cu buzele deschise de-al momelii ac
Si-ntre trestii fir de undite
Leaga pescarul de-al jocului drac.

In ape unduind bate-n loc coada,
Stele stinse stau, privesc zorile
Inserate dintre norii de larga cada,
Iar pastelul isi scrie culorile.

De un colt de umbra sta ancorata
Corabia nebunilor, barca lacului,
iar funia bate hopul indreptata
Spre tufisul unde-i vina tarusului.

La loc de uscat frunzis sta omul
Picior peste problema, in sezut
Mestecand crud de-al ierbii firul
Zici ca-n cap o basca i-a crescut.

Dar se misca, arborii dau sa scuture
Lemnul se indoaie, prada prinde O
viata ca o viata prinsa mereu
De-al prostiei si maniei pilon.

Valuri vibreaza, greieri stagneaza
Undita sfrrr, vantul vibreaza
Ceasul suna, Ochii lenesi orbiteaza
pestele sare, inimica topaie pe faleza.