Doliu

Maini dansand pe-o harpa
Degete plimband pana ta.
Sarut mintea ingandurata
Ce sopteste o masura
Si inspira o durata,
O poezie incrustata
De-al unui doliu purtata.
Gene iti cad peste lumina,
Cade-ti peste cap o cununa
Innegrita de-al umbrei Luna.
Umezi ochi inchisi o luna
Arunci in a edenului gradina
De-o aurie puzderie plina,
De-o cheie sol legata struna.
Muzica neagra si un dor
De nu gasesti in orice cor
Si o voce cristalina de mor
Peste ingandurate frunti, Oh,
plimba intr-un socratic for
Un glas de sticla impunator.
Uita-se pe-un miscator nor,
Ce izvoraste din orice por
Si zambeste orb la soare
Caci precum orice moare
Asa si ea iubitul n-are,
Ci o singura dorinta mare,
Sa fie inca o inmormantare
In a lunii marti pare
Langa el viata si-o separe.