Azi am vazut primul meu film tridimensional. O experienta in plus, alta in minus.
Iata si rondelul dedicat tie.

Sunt
Ca un pom dupa taiere,
de culegi increngaturi de idei
si tai frunze
unor caini care te-au iubit kafkian
ca pe stapanul lor suprem...
Sau ca pe idolul lor nietzscheian,
cel cu picioare de nisip fin de plaja
si ce se arata doar dupa simfonia valkirilor,
a culorilor apusului picassian.


Sfinte lumineaza a mea cale
si nu ma instraina p-o alta vale
Nu ma conduce pe mine in ispita
Ci ma bucura de aceasta clipa.

Simt acul de ceas
intepandu-ma in tacere
Metale grele scurgandu-se
in mine, ingere
Si astept veacuri eterne
Sau doar clipe perene
Sa fiu convins
De-al tau vis!
Dar a sosit vremea
Desteptarea mea
Nu mai sunt.