Ma plimbam ieri de-a lungul istoriei mele
Si descopeream vagul ca mijloc de expresie
Briza imi batea puternic in ganduri plictisite
Si imi faceam planuri pentru jumatate din viata.
Melancolia rupea imagini si vederi de gheata
Si am descoperit ca-s al vremii paiata
Cand aud un crivat dinspre miaza-noapte
Ce aduce din cand in cand ganduri de moarte
Ca acelea ce te desteapta, linistite soapte
Ingirjorarea nastea luciditate iar creatia
Lasa locul celei ce o numim Aberatia
Zeita destinderii, a empatiei si refulatia
Mi-a intors un zambet acru, deloc simulacru
S-apoi am visat din ce in ce mai multe aberatii
Ce in zorii zilei s-au transformat in creatii
Fara tremuraturi de condei sau alte elucubratii.