Ecce homo
Sunt o arma de distrugere in masa
Sunt programat sa te las fara casa
Sunt diavolul cu aripi si bomba
Ce te va rade curand de pe planeta
Rosie, in trombe si cu valuri radio
De radioactivitate, tsunami crater
Cu lumini si straluciri de laser
Nu am nici o vina, o arunc pe ei
Odata cu mutatiile de DNA
Cu ploaia atomica, smogul in cer
Toate diamantele tremura si-ti cer
Sa le cruti, sa le mangai usor
Cand orase sub mania ta aici mor.
Sunt o arma, sunt un falus mare,
Sunt lipsa femeii,a omului bogatie.
Sunt uraniul imbogatit intr-o reactie
In lant ce scoate toate din lanturi
Odata cu frica, moartea si prostia
Odata cu securea, ciocanul si steaua.
Tup, tup, topai pe cadavre mutilate
Si din cer toate trasnetele-s mate
Cand deja multe oase sunt arse.
Sunt scaparea ta din viata cu tot
De orice rasa ai fi, din orice cot
De taram, de pe orice granita
Esti fratele supernovei, ranita
Dupa care mor toti oameni in jur
Si tot ceea ce am mai mult sa injur.
Esti ochiul de apa clocotita, apa verde
In care daca te scalzi nu vei fi superman.
Sunt smoala ce-ti fierbe pielea
Sunt soarele raului si-s colea
Ma joc in privirile tale nedumerite
De un foc amar astazi surprinse
La cald fuzionez, la rece explodez
Si-ntr-o creatie mare gene expulzez
Ce nu s-a mai vazut de-acum la Big Bang
Sunt pistolul ce-ti sparge teasta: Bang!
Sunt o ciupera fumurie ce te rade
De pe acest pamant dupa a rade.
Sunt sfantul duh ce la sfarsit pogoara
Si vietile fiecaruia acum le masoara
Pentru a da la gunoi orice informatie
Ca pe acest tinut a trait o creatie.
Nu sunt om, nu-s divina, sunt dinamita,
Cel ce fura acadeau lui bebe de sughita,
Luni sunt materie, duminica antimaterie
Iar Sambata te-am dus pe valea Sabmetei.
Sunt mai tare ca un plumb sunt mai rar
Decat orice vid si de foc a fi par.
Cand tot ce anahilez e aer, apa, foc
Sunt mintea dementului sunt un schizo
Rupt si bombardat de vini si culpe
Acum sar in aer si te ia, o vulpe
A destinului amagire eu acum ard
Si bat din palme ca orice retard
La focul de artificii fiindca azi
In splendoare e intergalactica zi.
Si la milioane de ani lumina stea
Par a fi, in interior sunt curea.
Iti fac cu ochiul de la departare
Si suflul dumnezeiesc in o clipire
Il revars asupra partii si intregului
Pentru a renaste ca un mare eu
din nestinsul foc al lui Prometeu.
