Tu esti

Tu esti haina mea
Tu esti caldura
Ce-mi apasa inima
Esti imbratisarea usoara
Ce-mi acopera si vindeca
Visarea goala si putreda.

Tu esti tremurul
Tu esti glasul
Ce-mi cheama suflul
Esti maneca gentila de nea
Ce-n palma vesmant sa stea
Granelor tinere de catifea.

Fecioara de fier tu care ai o imbratisare proprie,
Virgino tu care imi implantezi vanatai pe creier
Naste-mi un cutit care sa ma taie sub ruginire
Curvo saruta-mi sufletul sfasiat, ia un obraz
Soarbe-mi sufletul dintre clesti, da-i ragaz
Vorbeste acum te implor.

Un nou cantec, proiect original si... indraznet?, pe care il voi inregistra cu pana si cu inflorituri tip legato(pull of, hammer on) in viitorul apropiat...
Se cheama...

Auzi

(Acordurile sunt)
CAm Em 055000
Atata tandrete in unduirile
corpului, Orgoliul schioapata
Echilibru predestinat inpiedica.
Cand tu incepi sa dansezi.


Refren.
Bm A E G
Bea-mi singuratatea
La un pahar de lacrimi
Asculta-mi nervii
Rascoala-mi cetatea

Sa fug nu pot, urmaresc uimit
Sa mai rad nici atat, sa plang as vrea
Ca sa descarc toata lehamitea
In pahar de lacrimi podidinde.

Intermezzo:
F Dm Am Em
Nervi inclestati se macina
reflexiv Ce vant, ce suier prin plamani
Inecat timid razbat prin crapaturi
Singur in noapte ascult batai.

Ce vreme, ce tipat aud ferice
Coborand nebun din nor
Imi salta inima in for,
Bucura-te, inca esti uscat.

Si iata si cantecul cu inflorituri si cu un noise removal..

Trist...

Dm C Am Em Am/C
Cantec uitat

Cele mai mari puteri
Subrede averi
Devin
clipe de chin
Cand apus in mare
dispare
Si corabia Lunii in zori apare

Poarta de vise
Inchide-o ferice
Si vesnic
d-umbre-ci sfesnic
In brate ia
a mea
Vreme, durerea.

Ramas in al sau timp
Se scurge nisip fin
In vant
Si pe pamant
Mangaie trup de minte
cuminte
Mucegai de morminte adie.

Mortul tau e ros
Si pe dos intors
In vis
E Osiris
Absurd grotesc in dar
cosmar,
Pe valuri luneca Ra.

Atingere de ac
Chirurgical mac;
In rana
Ce o va sana
Uita scrin cu crini
lumini
Din ochi nebuni.

De spus cand adormi

de Rainer Maria Rilke


Sa-nvalui vreau in cant pe cineva
langa ea sa fiu si sa stau.
sa legan vreau si nani ti-as canta
si din somn in somn sa te iau.

In casa numai eu sa fiu anume;
acel ce stie: noapte a fost rece
S-ascult afara si-n adanc ce se petrece,
in tine, in padure si in lume.

Se cheama orologiile batand,
Strafundul vezi prin timpul limpezit
Jos mai aud un om strain trecand,
strain, un caine-n somn a tresarit.

In urma e tacere. Eu cobor
ochii mei larg deschisi asupra ta
Ei te tin lin si se desprind usor
cand in noapte se misca ceva.

O compozitie proprie despre un luceafar grabit:

Purgatoriul iubirii

Muzica imi acopera bataile inimii,
Nu ma aud, nu mai sunt acelasi,
Sihastrul din mine urla pe voci;
Vitralii ard demonic in biserici.

Cine te-a ranit, plangand puisor?
Sterge-ti lacrimile ca-i trecator
Totul e acelasi si acelasi amor
Spera ca-n alta viata sa nu mori.

Dar is in purgatoriul iubirii acum
Pana voi afla dragostea adevarata.
Muzica imi descopera dintr-un pumn
Ceea ce imi ascundea inima odata.

Astept sa fiu eliberat in lume
Sa-ti caut chipul pierdut in trecut
Astept sa rup sigiliul, da astept
Sa gasesc secretul, prezent sarut.


O poezie care sper sa nu fie izvorata din eul meu:)
Eu sunt eu

Sufar de autism,
De cronic mutism
Sunt fara revers
Dar cant un vers,
Adevar-i calitate
Si nu cantitate.
Cand joc mima
Prvesc deget doar
Si zambesc prost
T-Strambi far rost.
Sunt unul la mie
Dar-s o stereotipie.
Boala-i din matusa
De-ti inchid usa.
In spate-i lumea,
Se ridica a mea,
Un castel ridicat,
Mai mult d-un cat;
Si-s un epileptic
Ce are doar un tic
s-un neuron intors
Ce conecteaza dos
De materie cenusie.
Lumea poate sa fie,
Tu ramai cu jocuri,
Eu raman cu roluri,
Dar nu le inteleg
Si nu incerc sa neg
Ca tu esti tu
Si eu sunt eu.

Placebo - Because I want you (acoustic)

Am inregistrat ceva fara dublura la voce. Intru putin mai devreme cu bridge-ul, efect artistic:P
Am cantat "ass", dar e "as", se intelege din context:)
PLACEBO - PIERROT THE CLOWN

Voci

Te iubesc, te iubesc
Nu vreau sa te parasesc.
Tu alergi prin vise
Eu alerg printre nopti
Dar astept dupa un colt
Astept printre lacrimi
Dansez in ploaie de rai
Cazuta din ochii mortilor,
Stinge acest foc de dor,
Sa uit de ale mele pacate
De ale demonilor soapte
Sa-mi scot din cap rima
Voci din a mea arsa inima:
Te iubesc, te iubesc
Nu vreau sa te parasesc.

Gata, pragmatism...fara melodrama..tu fii pe faza de data asta.
À venir ou de ne pas venir

Comment puis-je vous remboursez
C'est un trou de l'enfer
Ce que vous m'avez apporté à.
Clôture en est venu à moi,
Je ne peux jamais être moi-même
Qu'avez-vous pensé à être
Je pense maintenant environ.
Encore et encore je vous ai eu
Cette histoire mélodramatique
Cette rencontre avec ma clique,
Nous jette dans une autre lumière
Celui Qui N'est jamais reflètèe
Par les miroirs de votre château
Par les messages de votre oiseau
Par les parois froides de la solitude
Par les oiseaux de l'amour
Mais plutôt l'impression que c'est
Ou, comme il a été à jamais
Une étrange sensation de chaleur
Quelles paires nous sans doleur.

Vous me manquez beaucoup,
Je vous attendra dans votre rue.
Votre château est dans les cieux,
Ma maison est beaucoup plus faible.
Le ciel est si élevé pour moi,
Dans ma misère, je suis roi.
Je me pendre dans mon cercueil,
J'attends la mort avec un câlin
Parce que vous ne serez jamais à moi.
Stupide, c'est la pensée de moi.
Je ne veux pas savoir qui vous êtes,
Seul l'amour me veut le reste.
Qui êtes-vous seront à l'avenir,
Le passé est déjà pleine d'échec. si
Je pense, mais je ne suis pas...
J'étais là, je suis ici bas
Je tiens votre main dans la mienne
La rougeur réchauffe l'âme solitaire.

Am plecat de acasa cu gandul la tine. Ce se va intampla? Vei veni? Ajung pe trotuar, sangele imi ajunge in cap. Frigul scoate aburi din gura-mi clocotinda si incep sa tremur... de frica, de frig. Sa ma sparg in figuri ca gheata? Imi revin din spasm si imi retin o injuratura intre buze, o oachesa care bate trotuarul imi surade... sincer. Ii fac inapoi cu ochiul.
Ma misc si incep sa ma incalzesc fredonand un cantec, chiar dansez. Se cheama preludiu romantic in fa majoro. Inima imi bate din ce in ce mai tare si in gerul si greul de clestar imi beau adrenalina de la propriul donator din sticla pe care o sparg de asfalt. Deci arat ca un peste zbatandu-se in acvariul spart.
Imaginatia m-a salvat din multe momente delicate, lasandu-ma sa ma retrag elegant in lumea metaforelor, dar de data asta ma vad silit sa o spun pe sleau: Fir-ar, nu vine, imi scuip gandurile pe strada. Iau receptorul si strig: Doamne esti acolo? Suna ocupat. Nu-i de mirare cate apeluri disperate primeste in timp ce se izoleaza confortabil in lumea lui senina. Imi indrept privirea spre Luna. Undeva acolo departe sunt sigur ca privirile noastre se vor intalni, chiar daca trupurile nu se vor intalni in aceasta noapte rece de toamna. Ce a fost va fi trecut. Ce va fi fost a trecut deja, ma consolez resemnat. Dar nu mai trece, nici macar gandurile nu mai vor sa treaca...strada. Raman ca o cicatrice in trotuar ce se ranjeste rautacios la trecatori. Aici pare a se naste o cruce a amorului meu ranit in orgoliu, vesnic reamintind de patimile din aceasta zi de iarna. Timpul si-a schimbat vremea imbracandu-se in dezamagiri desarte. Imi ramane sa ma intorc in celula mea. Nu voi transcende in noaptea asta. Aud: "Vrei o fata?" Raspund printre dinti "Pe ma-ta". Munca e sfanta si se transmite in aceasi casta...fecioara, adica.
Eu astept o sfanta si ca toti sfintii nu ar fi trebuit sa ma astept la un raspuns. Intotdeauna lumea se aglomereaza la marmurile facatoare de minuni. Iar eu caut minunea care sa ma duca departe din lumea asta vitrega, te caut pe tine, iar tu nu vii, printre vii. E adevarat, te caut intr-un loc comun, dar poate ca esti intr-un alt timp, poate ca esti in rai deja. Daca un inger te-a inzestrat cu aripi, eu atarn ca de plumb de o sageata ce indica pamantul.
Nu mai caut nimic, solutia la problema nemuririi stiu ca se afla in mainile tale gingase. Pastreaza in pumn un secret prea delicat a se lasa deschis muritorilor. Eu pastrez in pumn puterea. Oare puterea este solutia? Stiu doar ca esti zeita mea si ma inchin la al tau altar cand mi-e dor de chipul tau angelic. Din stilou curge sangele sacrificiului etern, din mine curg lacrimi. Ma transform intr-un fluviu iesit din matca de atatea aluviuni si afluenti de unde tremurande. Apas pe stilou, apas pe rana, pantoful rascoleste vreascuri lin cazute peste cripta mea. In universul meu se lasa o liniste batuta bizar de un singur ecou: "Tu". In unghere bate tablouri ce acopera coltul de care ma lipesc ca o palma data izolarii.
Meditez in continuare cu o picatura in ochi in asteptarea ta; nu am parasit ziua, dar se pare ca ea incepe sa ma paraseasca si odata cu ea...toata mandria mea. Nu vii. Fundalul repetitiv isi cojeste pielea arsa si discul sare. Acordurile devin minore si corzile transmit vibratii simultane trupului care se scutura. In amintirea ta fragila ma adapostesc de ninsoarea din sulfetul meu. Traversez o perioada dificila de negare, fulgi se topesc pe buzele mele crapate, eu traversez strada, tu nu vii. Intorc capul, nimic.
Odata cu mine se trage copertina de poveste, lasand dusul rece de fulgi sa coboare peste un sol bemol gol. As fi vrut ca linia dezamagirii sa fie un carusel cu multe denivelari dar ma bucur ca inca plutesc pe linia zero. Daca nu as fi fost un zero, poate ai fi venit. Poate solutia sta in putere, dar lacomia viciaza lupta pentru putere. Zeului nu-i place sa se amestece in treburile noastre, dar se pare ca noi vrem sa ne amestecam in treburile lui, sa adaugam zile nefericitei noastre lupte. Fara vointa totul moare si se asterne la picioarele zeitei afrodisiace. Deci bat nervos cu piciorul si urc pragul. Sunt cu cativa centimetri mai aproapte de nori. Se lasa rosu, lent traficul isi reia ratacirea specific umana. Nivelul zero ineaca orice speranta uitata pe caldaram. Orice durere abunda in lacrimile simetrice ce se topesc intr-o oglinda in care privesc din urma. Vad vechiul eu, vad si cum iti intind mana dar o refuzi, o roata grabita imi distorsioneaza singura imaginea. Alerg, respir, alerg, alerg, alerg, de mine. Sunt in castelul sufletelor pustii, sunt intr-un vis ce imi amesteca in absurdul aleator refularile in ce te priveste. Imi cedezi, tragem amandoi de o sfoara si inaintam unul inspre celalalt. In urma noastra sfoara dispare. Suntem in palma lui Eros, destinul nostru e un segment ce se micsoreaza incontinuu si pe care il cuprindem cu mainile deschise. Totul se roteste ca intr-o hora. Iti iau mainile in ale mele. In tine arde un foc puternic ce strabate atat de marele tau suflet lasand sa incalzeasca gentil precum o stea exteriorul vid in care ma rotesc ca un astru condamnat fericit la un joc de noroc perpetuu. Iti ating pielea fina. Imi transmite un fior prin venele mele, catre inima ce e avida de aceasta senzatie de apropiere.
Esti un parc de copii in care ma pierd. Ma pierd si in copilul din mine nerabdator sa se dea in balansoare, ascensoare catre un punct de vedere din care te sorb din priviri, sorbind o acadea. Este distractiv sa incerci sa ghicesti ca in mana mea acum se afla un inel. Pe oriunde m-as rataci... tot la tine ajung dorind mai mult, sorbindu-ti dragostea din ochii dulci.
In colt sta un perete atarnat intr-un tablou. De tablou atarna toata viata mea. Intre rame este portretul din care iesi. Tu iesi din colt, mi te asezi frumos pe poala cu o carte si ma indemni sa-ti citesc una din poeziile mele. Ma intrebi de ce iti soptesc... iti raspund ca linistea cosmica nu trebuie deranjata.

Floare de piatra, floare de vis
Razbate usor printre crapaturi
Naste-te printre stele vesnice
De decizi, trec iubiri tainice.

Intelegi si ma saruti umed, incet.. si spui jucaus: "sa nu ne auda universul!" Atunci iti cant pe loc o strofa:

Iarta-ne foc patimas,
Noi doar ardem ravas,
Topim secrete pe buze,
In iubire marim mize.

Nu intelegi si te sarut la loc... si spun rautacios: "chiar esti tu".
Si nu este nici pom care sa arate dragostea pentru frunzele lui, toti se scutura de povara, toti fulgii viscoliti se razgandesc sa imbratiseze pamantul si se astern in straie peste poveri ingalbenite de vreme. Clar pe alb scrie numele nostru ca doi operanzi adunati abstract intre simbolul dragostei. Egalul da ecuatia energiei cuprinse in iubirea efemera. O cantitate finita ce curge ca timpul din clepsidra adminesionala a Creatiei. Doar noi impartasim aceeasi miza, topim simetrii pentru a ne inmagazina intr-o pereche ce razbate printre crapturile stelelor si ne alimentam entropia din restul relelor pentru a ne pastra calzi in imbratisarea virtual eterna.
Privesc inapoi, firul nu mai e, ametesc, balonul se sparge, ma trezesc plin de sudoare, dar nu sunt bratele tale. Sunt prins de disperarea ca nu te voi avea niciodata. Sunt aruncat in multime si nu se mai distinge o forma, doar un fundal amorf, o simfonie polifonica de culori arbitrare. Inghit placerea in sec. Tu nu ai venit. Nimic altceva nu mai conteaza.

Eu te-am asteptat.

Vino vino

Ce fata frumoasa de sfanta!
M-as lua cu zeii la tranta,
Pentru zambetul tau divin
Ce-l pastrezi intr-un scrin
Ca o bijuterie ce o vei indoi
Doar cand am fi intre noi doi

Din lumen lumina de pe carate
Arunca-te pe buzele crapate
La gatul tau as vrea sa atarn
Strans colier numar natang
Perlele, stelele stralucite
De frumusetea ta naucite.

Doua puncte din condei puse
Sunt fereastra zorilor duse
Unul ma inchide in zabrele
Fa-mi cu ochiul, vad ielele
Coboara durerea, amana haul
Lasa-mi mana, de pleci raul.

Geometria perfecta e un dor
Cand pasesti pe suflet usor
Dintre rame prinzi viata
Si zambesti mortii in fata
Ce mie imi arata pe jumatate
Ca de pe o timida Luna crater.

Alb sau negru cugetul ierti
Arunci vina pe ai tai umeri
Rusinea ii fosneste rochiei
Alb sau negru, vin sau vie,
Eu beau iubire cu paharul
In timp ce imi sufoc raiul.

Sa-ti prind parul in jocuri
Inchide rana, astupa ochii,
Mana cereasca sufla frunza
In vant scutura urcand miza
Picior peste inima bate pas
Pictor peste trup canta fals.

Acord peste versuri de poeti
Suna ca vise de pribegi beti
Ca esti mai frumoasa ca Luna
Si astept mult de la moartea
Tot restul discret din viata
Necunoscuta dintotdeauna fata.

Sa dau mana cu tine si tine
Minte ca voi trimite euri line
Sa cunoasca in dulce noapte
Ce altii au cunoscut in minute
Cand sa dau vis in vis cu tine?
Norocul ciocneste pahare, astre.

De te voi dezamagi frumoaso,
Curge in ploaie lacrimile, fato
Sau in mare intra pana la san
Voi zidi oglinda catre un cand,
Vei ineca plansul in sacrficii
Si pe cer vor cadea artificii.

De te voi amagi precum o erata
Vino, vino pe partea intunecata
Citeste-mi iubirea in poeme
Scrie-mi asteptarea in rime
Si priveste dincolo de oglinda
E medicamentul lumii suferinda.

De citesti numarul in soapta
Da-ti frau liber, de ceas limba,
Si uita ca uitatul in timp trece
Si incearca-ti cifrul, ori pecete
Peste fruntea mea arunca sarut
Descalceste prea efemer trecut.

Nu te plictisi cat raza-i in mers
In al meu univers nu-i un vers
Ci curge impreunat cu o lumina
Ce incalzeste o pereche in tihna;
La brat simultan ale tale susotesc
Intelese in lant ca ma iubesc...

Vino, vina, cand sunt singur cuc,
Ca te-am pastrat pentru mine, tu,
Ca te-am mintit ca sunt un om;
Eu nu simt durerea ca un foc
De gust ce imi arde dulceata
Ci astept sa zboare iar cenusa.

Acum privesc cum calda ai fumuri
Dar ma consolez ca-s doar trucuri
A ma face sa deschid ochii la vid
La tot ce decade si curge in rid
Ca o lacrima batrana straina
De gandul ca iubirea nu-i ruina.

Dar te uiti in dar ce-i rar rai
Nu-i decat un inel adus din iad
Ce se potriveste cu vesmant fad
Ce imbraca al nostru sfant rasad
Inflorind sub nameti ghiocel
Oh, ce calda primvara iti este.

Esti un cantec ce prevesteste
Ca-l voi pune iar, de ma iubeste
Trupul ti-e curb ca cheia sol
Si iti sta bine in al tau rol
Pe fata masti acopera sentimente
Si golul e ascuns de sedimente.

Uneori rece, de un pedant respect
Ma inspaimant de un cu tot alt eu
Ce da mana reginei mele din apa,
O ajut sa treaca podul peste rapa
Si o indemn in palatul peste Stix
Cand in luntre duc vechi mateloti.

Narcisistul

Infiripat din mila de sine
Visul se arunca intre sine
Cand umple lacrimile a mii
Ce au trait in foste milenii

Inaripat de mingi de foc
Sarutul deschide un joc
Cand umple inimile a sute
Ce au murit dupa trecute.

Intoarsa ca o haina pe dos
Fata se spala pana la os
Cand pacate murdaresc zeci
Ce trec strada mandri, reci.

Imaginata ca o zeita, de dor
Tu innoptezi cu stelele in cor
Cand ma instiintezi, constiinta.
Dar de-a mea iubire am stiinta.

Poti sa levitezi, din biblie sa citezi
tu, o anomalie genetica, un trifoi cu patru foi.
Culca-te cu mine in gand, intr-un iad intrand
plicticos nebulos, cand te timp esti ros.
te vei reincarna, daca esti retardat
un mic amuzement, daca esti dement.

Azi se implinesc 7 luni de la infiintarea blogului. La multi ani?

Si s-a lasat tacere...

Am mai inregistrat un cantec drag mie..
Se spune ca un muzician nu greseste niciodata, sau daca greseste, nu recunoaste.
Eu nu sunt muzician asa ca imi recunosc o greseala la inceputul cantecului, dar sper ca asta sa nu fie un impediment la ascultarea restului, care a iesit binisor, zic eu...

Asa e viata mea
de Celelalte Cuvinte

Ca un foc
Ce nu arde deloc
Ce s a stins
Fara sa fie aprins
Ca un joc
Fara dram de noroc
Desfacut
Fara sa fie inceput

Asa e viata mea
Si a ta i la fel de rea
Ceva neinteles
Ceva ce nu i de ales

Ca un fir
Necrezut de subtire
Dinadins
Peste coame intins
Ca un spic
Roditor de nimic
Rasarit
Intr un loc parasit

Asa e viata mea
Si a ta i la fel de rea
Ceva neinteles
Ceva ce nu i de ales

Am F G E

Vechi poem

Poeme cazute din copac
Din trunchi feliate zac.
O zgarietura de creion,
Or prin vene de stilou
Cerneala curge o fraza,
Seva tine vremea treaza,
Frunze, foi stau sub ea
Sa se arate de ar vrea
Negru pe alb de o iarna
Se deschide o rece rana
Timpul, rege peste ea e
In ganduri sange-nchege.

Dm F Dm G
R.
Poeme cazute din inima,
Scrisa cu capul de o rima
Din rai spre iad merge
Iubito, spre tari calde.

Am F G E
Vechi poeme se-arata iar
Prin vis, al iubirii dar,
Decazand in versuri albe
Pure contracte prenuptiale
Desi stii a mea e moartea
De cand am zis da, ma vrea
Si-acum imi scriu vesnicia
Cu mana ta o sterg istoria
Si raman doar cu o pagina
Ca esti a tecutului regina
Din mormant, oare ma iubesti
Acum dau pagina, ma citesti?

Pe lacrima sambetei:

Un nou cantec..il inregistrez cand am timp. o casa sinistra a viselor trecute infinite, o casa ce se deschide in ochii tai.
Uita-te in ochii mei
Am C G Dm
R.
F C Dm Am

Uita-te in ochii mei
Acolo-i casa de spanzurati
Ce acum se zbat intre oglinzi
Intre oglinzile dintre grinzi

Si de somnul va veni,
Sa visezi ca-n plina zi
Zambindu-ti in trecut
Sorbindu-ti un sarut


Sunt inchis si tacut
Mana mi-o iei tu
Si ma conduci in trecut
De gat imi atarni latul

Numai de-ar vrea
Cerul acum sa mi-l dea
As iesi din sufletul tau
M-as feri de tot ce-i rau

R.
Uita-te in ochii mei
Sigur de ii vrei
Al nostru infinit il bei
Intr-un simplu ceai de tei


Pe apa sambetei inoti
Totu-i dus c-un dor
Uita-te in ochii tai
Caci ai mei plang rau.

This is a message in a bottle.
I hope you ...get it.

Necrofilie

Lunga-i lista ta de pretendenti
E ca si cum as sta la o coada...
Ca sa nu zic ca-i de fapt o stiva,
Lung pomelnicul timpuriu de morti.

Pe langa o cripta m-am culcat
Am inchis in sufletul tau un cod
Sper sa dea in inima ta rod
Cum dau scoicile perle dup-arat

Parul tau e acum o matura creata
Mana ti-e ca o creanga lasata
Gura ti-e o rana acum deschisa
Vorba ti-e sangele, a rece arata.

Un cover cu doua-trei greseli de voce si mai jos cu un semiton, dar ia-le ca interpretare...

Un duet(a iesit un duel) cu mine
Fara tine:)


Fara tine

Am Dm C E
Intre patru pereti reci
Asta-i viata pe care o doresti
Intre viata si moarte
Timpul sa-ti petreci

Asta viata-i prea scurta
sa-ti omori timpul cu mine
Iti inchizi ochii in tine
Peretii-i inunzi c-o lacrima

R:
F G E Am
Azi e maine de trece
Cata deci spre cer
Ce ochii negri iti cern
Nimic mai mult iti cer.

Fara tine nu-i maine
Si azi e ce va fi fost
In ochii tai se deschide
Un mare zid fara rost