Sunt prins intre doua ploi
Si-s ud ca doua frunze moi
Urla aeru-n vidul mintii
E frig de-mi clantane dintii
Urc muntele ca sa cad
In sine, cu zgomot fad...
Afara e cald si frumos
Si eu parca sunt iar furios;
Ma intreb cum de ai putut
Fara rost sa te porti ...
...ca la inceput.
Intre doua versuri stau si ma cos,
Caci nu mai pot sa descos
Ce cu mintea nu se poate porni!
Eu cu sufletul voi vorbi!
La intrebarea mea nu-i raspuns...
Oare voi fi vreodata ce nu-s?
Oare inclestarea va ramane
Acolo unde ideea apune?
De m-atingi ma voi irita
Asta nu e deloc pielea ta
Eu o voi lua prin decor,
De ganduri posibile mi-e dor
No comments:
Post a Comment