Nestiutorul

                  de Radu

Rana a venit din trecut
Vina apare si ma frange;
Vad cum imi curge sange!
Eu strig de durere, acut!
Si m-apar c-un firav scut!

Nu te-am vazut de mult.
Dar nu pot sa te ascult
Cand imi spui sa scap de tic
Ca sa reusesc sa ma ridic,
Sa respir al ceasului tic,
Sa nu fiu condus de dric
Catre nestiutul nimic...

M-am lasat usor sedus de tine
Acum sunt prea departe de tine  
Dar ma doare maseaua de minte
Si atunci nu mai iau aminte!
Dar tu mi-ai scos acel dinte
Si m-ai lasat fara cuvinte
Cu burghiul de la etaj
Parca aud inca un miraj?

Nu cred ca-i o coincidenta,
Doar n-am picat in dementa,
Ci am o delicata balanta!
Peretii sunt prea subtiri,
Poate am aparut la stiri
Si ca doua asemuite firi
Mi-ai citit tu un gand cand
M-ai prins creand vreun rand!