Iarna vietii mele

Prima rasuflare a iernii a alungat frunzele moarte de pe sicriu. Ele si-au luat zborul
ca niste randunele speriate de oftatul din adancuri ce le-a trezit.
Macar ele aveau sot,
eu sunt
acum impar.
Dar nu sunt nici floare nici pasare.
Ce vreme schimbatoare, parca iarna de altadata ma imbraca acum intr-un alb rece,
dar mi-e cu atat mai rece cu cat dezintegrarea ma expune unui vesmant mai mare. Petice ma acopera, ma
completeaza pana cand visul meu,
ce mi-a plesnit inima in revarsari bachice,
devine
realitate.
Tot ce e mort este nemuritor de-acum incolo.
Cusut negru in cruce apar...
aceste cuvinte...
copii mei le citesc acum, iar cand ei mi se vor in viitor
alatura aceste litere vor fi sterse de mult timp de
ultima rasuflare a iernii.