Nici nu ma pot uita de-i ban de-i pajura
Dar stiu ca imi pregatesti o surpriza
Nu pot urca dealul existentei mele
Pentru ca-mi feresc inima de orizonturile
Ce imi continua singuratate incapatanata
De atatea subintelesuri, primaveri purtata.
De ma indemni sa vad ce-i dincolo
O perspectiva relativa mi s-ar dezvalui acolo
De esti mare fa-ma mic, de sunt mare, micuto
Pune-ma sub tine, aseaza-te in pozitia Hanoi
Dar mai intai scoate ce va sta pe tine,
Haine de vei avea,ca sa-mi desenez in minte
Alura unui grafic prea curb in rococo.
Dar cand creezi nimic nu mai e evident
Ci totul se numara in abstract.