Oda telefonului

Ce mai faci telefonule?
Cu cine mai vorbesti?
cu cine mai barfesti?
secrete stii a tine?
iti spun ca te iubesc
cand de-o parte e ea
si de alta sunt eu
Iti urasti parintii
cei care dau viata
cei ce te fac in oglinda
traiesti pentru accesti
bunici aruncati la gunoi
si stii sa gandesti
pentru al tau tatuc
care te-a scos din burta
intestine, lung circuitand?
traieste acum caci curand
vei fi depasita si urata
dar mostenire vei lasa.
Iti urasti parintii
cei ce acum dau morti.
dar ce iti mai fac
contactele ruginind?
Ai strans atatea cand
un singur om face cat
o suta, cand un minut
inseamna cat o mie si un
cuvant face mai mult
cat ai costat intr-o viata
anterioara, ulterioara.
Sangele tau curgand
e a ta scurgere de baterie
iar aburul tau e lacrima
esti cel ce isi da duhul
la reciclat si se reincarneaza
in orice transformandu-se.
ce bine ca nu simti frica de frica
si dupa ce iti faci treaba
primesti un lustruit pe a
ta capatana lucioasa,
esti ferit de husa pulover
sa nu iti inghete trista antena.
Baga-te in buzunar
al hotului dar
tine-mi de cald
vibreaza-mi in salt
Respira microelectron
sezand pe al tehnologiei tron
Cauta sateliti, unda ta
sa fuga cu viteza luminii
sa conectezi in val oamenii
Si apoi sa-i arunci pe malul
depresiei caci nu esti decat...
tu, telefonule ce stii sa te faci
si esti in pas cu o noua moda
a ta este aceasta oda.