Ma intorceam dintr-o tabara din Piatra Craiului si fiind in forma am decis sa urc Moldoveanu. Am purces dimineata din gara Bartolomeu. Atentie la sine(ahh, diacriticele). Alergati dupa trenuri si femei, dar cu mare grija! Eu m-am ales cu o julitura zdravana si a trebuit sa stau in closetul personalului o vreme ca sa-mi opresc sangerarea. Noroc ca geamul se deschidea. In gara la Voila am aflat ca nu e nici o farmacie pe o raza de cativa kilometri. Am prins un tractor spre Complex si de acolo am luat-o la pas spre Sambata. Fagarasul nordic se ridica in departare.
Daca se uita si altcineva pe blog si nu are ce face intr-o zi de august decat sa bata singur coclauri inalte, il sfatuiesc sa se informeze despre vreme. O recomandare ar fi www.alpinet.org, dar poate gasi si alte situri cu telefoanele salvamontilor si buletine nivometeorologice. In Fagaras vremea e instabila iar prin vai zapada tine pana la sfarsitul lui iulie. Coltarii nu ajuta, zapada e tare si grohotisul amestecat cu tonele de gheata freamata sub soare dand sa alunece. Un telefon la salvamontul de la cabana Sambata cred ca e suficient.
Revenind, pe la sfertul drumului am cerut niste indicatii unui macaragiu din zona care locuia intr-o rulota si care s-a mirat ca oamenii nu s-au saturat de munte. Cred ca se saturase mai mult de santierul din apropierea vilelor... Am aflat ca trebuia sa ocolesc valea raului prin dreapta din cauza unor surpari. Mi-am continuat drumul si am ajuns la refugiu unde i-am cerut voie lui "Aditza" (cel mai simpatic cabanier pe care l-am intalnit, fara gluma) sa asez "si eu" cortul. Restul zilei mi l-am petrecut zdranganind prin cabana si palavragind cu niste batranei despre vreme (si pajistile de rododendron?! cam pe aratura).
Informatii inutile: mancarea scumpa, cazarea ieftina.
A doua zi pe la 11AM am purces doar cu o parte din echipament spre varf prin Fereastra Mica sperand la o vreme senina fara fulgere si grindina. Planul era sa ma intorc pana se insera pentru ca pe harta nu figura nici un refugiu. Dupa urcus s-a lasat ceata si norii negri au urcat invaluindu-ma in mirosul de funingine. La Vistea am gasit o baraca plina de turisti maghiari. Am contemplat privielistea melancolica in tumultul norilor ce traversau in turbioane reci creasta Vistei (cam emfatic:)). Pe la 4PM m-am trezit din reverie, m-am infasurat intr-o pelerina si am urcat traseul marcat cu cerc rosu. Se putea vedea in stanga lacul Vistea, iar sus varful.
Sus am facut cateva fotografii in amintirea primei escalade solitare reusite. Fotografii, cu ochiul mintii pentru ca vantul era prea puternic si norii acopereau toata privelistea. Am zabovit recitind "Opreste Doamne clipa cu care masori eternitatea" si m-am intors pe creasta ce dadea inspre lac si Victoria. Se facuse tarziu si ceata se ingrosase asa ca mi-am pus frontala si am strabatut poteca pustie inapoi pe drumul pe care am venit. Stropii mari si timizi de ploaie rece s-au intetit cand am ajuns inapoi in fereastra. Am cautat marcajul de Sambata dar nu am dat decat peste cel de creasta, la propriu, ceata fiind foarte densa. Se lasase seara si nu vroiam sa bajbai prin intuneric pe platou si nici sa dorm in sacul meu subtire.
Ca din pamant se iveste o cruce. Si atunci imi amintesc ca am gasit in sfarsit drumul care ma coboara prin prapastie. Simbolic, e trist ca tocmai moartea unui om a calauzit un fricos (si pacatos:P) ca mine.
Un sfat este acela de a nu tine ochii doar in harta sau poteca, ci de a privi drumul in ansamblu.
In vale s-a lasat noaptea si colac peste pupaza, animalele, sau mai degraba ochisorii dragalasi si rosii din boscheti, imi urmareau lanterna. Le-am botezat "cute but not so friendly woodland critters" in urma unei experiente neplacute cu un catelush de la cabana care mi-a ros sireturile. Noroc ca nu se miscau si ca ursuletii trec doar pe la stana. Grabind pasul am ajuns la cort pe la 11PM, m-am invelit in izopren si am asteptat venirea zorilor.
Dimineata am strans si dupa ce m-am intors in Complex am prins doua ocazii cu Atilla si apoi... cu un manelist beat la volan.
Cum de am scapat?
No comments:
Post a Comment